Aer de munte

Crestele carunte ale muntilor din departare
ma indeamna rabdatoare sa fiu;
privindu-le maretia unita cu inaltimea de cer
ma simt atat de mica, de neinsemnata,
ca furnica agitata de langa piciorul meu;
cat calm, cata pace emana muntii
si ce dor de zboruri spre sclipire de stele
trezesc in inima mea zburdalnica;
ce aproape surad spre mine licuricii cerului,
doar sa te ridici pe varfuri, sa intinzi mana
si ti-ai umplut palmele cu praf instelat;
uneori cand norii imbraca varfurile muntilor
in puf cenusiu de vata picuratoare
traiesti real senzatia de a avea capul in nori;
privelistea ce se desfasoara ochilor incantati
cand esti in fruntariile muntilor
e fosnitoare de verde,
pictata cu alb, galben, roz si violet
de tot felul de copaci infloriti,
de campuri intinse in soare, colorate;
aerul proaspat al muntilor
iuteste pasii inimii spre misterele eternitatii.