trezeşte frumuseţea sufletelor noastre pentru a ne minuna, plini de fericire, simţind iubirea pe care Dumnezeu o revarsă clipă de clipă asupra fiecăruia dintre noi!
marți, 29 iunie 2010
Depărtare
Privesc depărtarea necuprinsă
oglindită vălurit de apa mării,
depărtarea albastră unită liniar cu orizontul,
depărtarea violetă în amurgul liniştit,
cu soarele retrăgându-se lent
în celălalt capăt al lumii.
Cântecul legănat în şoapte al valurilor
aduce din depărtare sunetul vocii tale,
ecou tresărind în inima mea;
pescăruşi poartă în zbor de aripi
gândul tău călător din înalt,
depărtarea zâmbeşte şi-mi face cu mâna
atât de aproape, tot mai aproape.
Retrasă tăcut în inima mea îndrăgostită
depărtarea s-a aşezat cuminte,
intim apropiată, caldă,
privindu-te cu ochi strălucitori ca luna.
Dacă întind spre tine buzele sufletului
te pot atinge cu un sărut.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Minunata mare si al ei decor romantic se oglindesc perfect in cuvintele tale...
RăspundețiȘtergeremultumesc de vizita...........
RăspundețiȘtergere