Uneori când privesc oamenii le văd etichetele atârnate de gât
mişcându-se în ritmul trupurilor lor, greoi, rapid, în reluare.
De ce ne lăsăm cântăriţi doar după măsurile altora?
De ce nu rupem etichetele pe care ni le pun alţii,
fără să se poată reflecta în adâncimea noastră de suflet?
De ce ne acoperim ochii ce ar putea sonda înăuntrul nostru
şi de ce nu ne închidem urechile la proiecţiile altora despre noi?
Să înlătur învechitul obicei de a-i judeca pe alţii după etichete,
să simt omul, nu să pipăi consistenţa cartonului
sau să analizez culoarea markerului cu care e mâzgălit,
aceasta îmi doresc pentru transformarea întregii omeniri,
cu paşi mici, personali, ai fiecăruia dintre noi,
o viaţă fără etichete, coduri de bare, şabloane,
o viaţă a luminii vii izvorâte din inimi deschise!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu