Zi lungă de vară,
respir soare fierbinte,
picături de apă alunecă la întrecere
pe pielea încinsă.
Un abur de briză îşi trece degetele
răcoroase prin pletele lungi,
spatele se îndreaptă,
ochii se deschid spre interior
atenţi la hiatusul tăcut.
O voce se ridică limpede
din febra trupului meu,
o voce ce-şi drege glasul
şi strigă doar de mine auzită.
Te cheamă pe tine, iubire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu