duminică, 31 octombrie 2010

Completitudine


M-ai îmbrăcat în albul crizantemelor,
parfumat
şi-n ruginiul frunzelor m-ai învelit
foşnitor.
Mi-ai şters lacrimile cu degete de soare
tomnatic
şi cu aripi de îngeri m-ai mângâiat
diafan.
M-ai îmbrăţişat cu sunete armonioase,
nesfârşit
şi şoapte înfiorate mi-ai strecurat în urechi,
intim.
Mi-ai dăruit sete de viaţă pe buze frumoase
lipită
şi cu dragoste infinită m-ai binecuvântat
tandru.
Crezi că îmi mai lipseşte ceva?
Mă simt completă aşa!

vineri, 29 octombrie 2010

Te caut



Zâmbetele îşi răspândesc parfumurile colorate
ale viselor cu tine,
îmbrăcând aerul în mirosul frunzelor
amestecate cu pământul ud de atingerea rece a ploii.
Îţi caut privirea printre culorile toamnei,
îţi caut mângâierea cu miros de gutui coapte,
îţi caut paşii ascunşi după foşnet de frunze,
îţi caut cuvintele pe buzele repezi ale vântului.
Nu te găsesc...
Ce bine te-ai ascuns după nori,
în spatele tăcerii,
la distanţă de atingeri.
În locul tău răspunde ecoul căutărilor mele,
literele se întorc într-o parte, se încovoaie
şi gem,
frunzele cad mai departe
acoperindu-ţi urmele trecerii prea rapide.
Doar inima îţi mai ştie căldura surâsului!

marți, 26 octombrie 2010

In căutarea Frumuseţii!



Acest text l-am scris pentru primul număr al http://revistaiuventa.blogspot.com/ ; vă invit să citiţi şi voi paginile acestei reviste dedicată tinereţii!


"Sunt femeie. Toţi porii fiinţei mele respiră feminitate, delicateţe, romantism. Sunt o femeie care caută. Mă atrage ca un magnet ideea de "dincolo". Caut Frumuseţea de dincolo de frumuseţe. Caut eternitatea Frumuseţii, cea dincolo de elegante veşminte, de strălucitoare podoabe, de farmecul tinereţii, de miracolul pasiunii, de împlinirea maturităţii; caut adevărata Frumuseţe, cea care nu e înghiţită de vârtejul nemilos al timpului, cea care nu depinde de tratamente cosmetice, de diete, de alergat; sunt o căutătoare de Frumuseţe!

In drumul căutării mele mă impregnez cu frumuseţea colorată şi parfumată a florilor, mă îmbrac în efemeritatea petalelor lor, mă învelesc în moliciunea lor catifelată...câteva secunde...trecătoare frumuseţe, fermecătoare frumuseţe!
Vreau mai mult!

Cu trandafiri roşii prinşi în părul meu lung merg mai departe spre idealul propus. Zâmbesc soarelui şi el mă mângâie cu aurii raze, întind braţele în vânt şi el mă atinge cu şoapte de dragoste culese din depărtate zări, înfiorându-mă. Ridic ochii spre cer şi el mă cuprinde albastru, senin, intim. M-am obişnuit ca cerul să fie albastru, iar la apus să se picteze magic în violet. Inlătur din privire vălul obişnuinţelor de tot felul şi răsar stele în ochii mei rotunzi, uimiţi de atâta frumuseţe...ore de frumuseţe....înălţătoare frumuseţe....totuşi trecătoare!
Vreau şi mai mult!

Cu trupul înmiresmat de stele călătoresc spre înălţimi de munte, îmi afund paşii în albeaţa zăpezilor de pe creste, în verdele nepieritor al brazilor, în apa cristalină a izvoarelor; roua ierbii îmi răcoreşte tălpile încinse de indelunga căutare, cântecul voios al păsărilor trezeşte vocea inimii mele şi simfonii la început abia gângurite răsar pe buzele mele într-un surâs. Câtă frumuseţe! S-au deschis spre frumuseţea plină, fecundă a vieţii simţurile inimii mele. Aud acum şi cântecul tainic al mării ce mă cheamă să-i admir frumuseţea vălurită. Cât durează frumuseţea naturii? "E totuşi efemeră" îmi răspund într-un glas ecoul muntelui şi curcubeul ce se întinde misterios până la mine. Cât mă pot îmbăta cu seva frumuseţii vieţii? "Cât de mult poate să încapă în cupa inimii tale" îmi răspunde şăgalnic gura surâzătoare a lunii.

Mă simt frumoasă aşa cu flori în păr, cu lumina stelelor în ochi, zâmbind cu rouă pe faţă, cu picioarele spălate de albastre ape; mă simt şi mai frumoasă găsindu-mi cântecul propriu, poezia iubirii ce-mi deschide fiinţa spre Frumuseţea profunzimilor de suflet. Acum ştiu. Frumuseţea pe care o caut, cea nepieritoare, este în mine, în adâncurile de taină ale inimii mele. Dumnezeu mi-a dăruit-o de la începuturi. Aceea Frumuseţe abia aşteaptă să fie găsită, să o scot ca pe cel de preţ diamant şi să trăiesc etern îmbăiată în lumina ei.

Cu toţii putem, dacă vrem, să facem aceasta, să trăim adevărata Frumuseţe. Doar de noi depinde!


In incheiere vă doresc tuturor cititorilor acestei noi reviste, "Revista Iuventa" să vă umpleţi spiritul tânăr cu bogăţii pe care să le puteţi lua cu voi in lumea de "dincolo" şi vă dăruiesc câteva versuri desprinse din frumuseţea dragostei ce înfloreşte in mine:



Liniştea albastrului


" In mine cerul începe să fie
albastru.
Nu m-aş mira dacă într-o zi
ochii mi-ar deveni albaştri.
Albaştri ca tine-
cer al inimii mele!


Inchid ochii
şi lumina ochilor tăi
îmi umple fiinţa de linişte.
E liniştea albastrului! " "

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Ecoul buzelor



Ecoul sărutului aprins pe moliciunea buzelor
pulsează plăceri diafane în trup,
adiere de vânt cald aduce pe piele,
pulverizează mistic parfum ce desfată simţurile.

Cilii celulelor atinse de suavul ecou dansează în ritmul fericirii
în acord cu simfonia genelor ce se-nfioară curbându-se,
cu mişcarea rotundă a palmelor pe şolduri,
cu pasiunea strălucitoare din priviri.

Reverberează în alese forme-gând
ecoul frumuseţii oglindite în curcubee,
pe buzele răsfrânte de frenetice săruturi
înfloresc şoaptele îndrăgostite, divin aromate.

vineri, 22 octombrie 2010

Tort



Vocea melodioasă picură dulceaţa cuvintelor,
iubirea învăluie magic degetele căutătoare,
devine condensată,
poţi s-o tai în felii nuanţate de extaz;
cuţitul minţii mai bine să nu se amestece,
să ne hrănim cu iubirea întreagă,
nedisecată, neporţionată.

Lasă-ţi inima să soarbă iubirea
direct din gura darnică a izvorului,
nu pleca urechea să auzi despicarea firului
şi nici zgomotele gândurilor;
mierea curge răbdătoare de la inimă la buze,
să ne lingem degetele îmbibate de plăcere,
să întindem zâmbetul fericirii de la un capăt
până răsare lumina şi la celălalt,
să savurăm în tăcere tortul iubirii!

miercuri, 20 octombrie 2010

Culoarea paşilor



De bal s-au împodobit în galben copacii,
tivite cu arămiu sunt frunzele,
verdele a plecat în pădurea de brazi
la poveşti cu zăpada ce abia aşteaptă să vină.

O urmă de rază de soare zămbeşte dintre nori,
se răsfrânge în ochii îndrăgostiţi,
poleiază cu bucurie ramurile scuturătoare de frunze,
e purtată de vântul mirosind a gutui
pe aleile garnisite cu crizanteme şi tufănele.

Foşnesc paşii perechi,
se împletesc cu aromă de frunze strivite,
frumoasă e culoarea fericirii toamna!

luni, 18 octombrie 2010

Picuri



Picuri de ploaie bat ritmic în obrazul transparent al ferestrei,
cântă stropii amintiri ale norilor călători prin ceruri,
lacrimi timide cuceresc ochii strălucitori
şi alunecă înfiorate pe chipul desenat cu măiestrie,
cu aleasă frumuseţe.

Oare ploaia se prelinge printre firele ude de păr,
şiroaie reci, uşor sărate?
Oare strigătul ploii dansând printre valuri gălăgioase
răsună fremătător în urechile ude?
Oare cine mă atinge cu degete lungi de ploaie,
ce tremură pe trupul meu arcuit spre cer?

Visul ploii de a ne îmbrăţişa în extaz
răsare printre genele grele de picuri,
inima toarnă fericire pe rotunjimea cuvintelor,
ce se aştern uimite pe buzele îndulcite de săruturile ploii.

Picuri de poezie a ploii,
picuri de încântare,
picură sufletul...picuri!

vineri, 15 octombrie 2010

Parfum de bărbat!



Parfumul tău de bărbat venit dintre zei
îmi gâdilă nările ce te adulmecă fine;
te caut pe dinăuntrul fiinţei mele
îmbogăţită cu mirosul tău penetrant,
învăluitor, catifelat
şi magia acestui simţ trezit umple cu miresme edenice
lumea mea de femeie.

Mintea caută să găsească în baza ei de date
repede, tot mai repede,
ceva care să poată egala măcar
diafana tresărire,
înfiorarea profundă,
încântătoarea plăcere,
ce înfloresc în viaţa trupului meu
când parfumul tău de bărbat mă atinge pe aripi.

Cele mai deosebite arome de flori şi de fructe,
şi nici mirosurile marilor case franţuzeşti
nu pot concura cu rafinatul,
elegantul,
misteriosul
parfum de bărbat al trupului tău îndrăgostit,
ce aduce uimire profundă în minte
şi iubire tainică în inimă.

Iubesc parfumul tău de bărbat iubit!

miercuri, 13 octombrie 2010

Astăzi



Ieri nu te ştiam;
te căutam plină de dor,
te strigam cu şoaptele inimii,
te vedeam prin vise cu parfum de poveste,
mă rugam să apari miraculos,
să mă pot reflecta în privirea
plină de lumină a ochilor tăi.

Mâine poate te voi uita,
rătăcindu-ţi sclipirea printre fotografii
acoperite de praful timpului;
poate mintea obosită de trecerea anilor
nu-ţi va mai şti numele de rege al inimii mele;
poate vom lăsa iubirea să piară,
să punem pe seama egoismului totul.
Cine ştie ce va fi mâine?

Astăzi ştiu că-mi umpli viaţa cu irizaţii de paradis,
astăzi îmi doresc să te văd mereu,
nu mă mai satur de dulceaţa săruturilor tale
şi nu mai vreau să plec dintre braţele calde
ce mă îmbrăţişează tadru;
astăzi te iubesc!
Îmi doresc să trăiesc doar ASTĂZI!


iată şi clipul pe care l-a realizat Ioan http://atacant10.blogspot.com/ folosind această poezie a mea; mulţumesc

marți, 12 octombrie 2010

Clipe



Clipe luminate de atingerea diafană
a dorului de tine
se aşează misterioase
pe trupul meu de femeie îndrăgostită,
în albastre nuanţe mă îmbracă,
mă strigă din vârtejul amintirilor vii,
iluminate de prezenţa iubirii tale.

Aud chemarea tainică a clipelor pline de dragoste,
căldura suavă îmi îmbrăţişează
cu picuri de dor inima
şi topită mă regăsesc
în curgerea strălucitoare a iubirii ce-mi ţâşneşte din piept
prin braţele fine, deschise,
prin ochii catifelaţi, înlăcrimaţi,
pe buzele senzuale, încărcate de săruturi,
spre tine, iubit etern al inimii mele!

luni, 11 octombrie 2010

Cucerire



Privesc marea printre frunzele ascuţite;
rotunjimea verde a măslinelor
ce apleacă cu greutate crenguţele pline de rod
franjurează priveliştea albastră, întinsă.
Liniştea adâncă atinge totul,
valurile timide, nisipul ud, palmierii uriaşi,
portocaliul cătinei, pinii,
mă înveleşte în visare,
mă adânceşte în fericirea introspecţiei.
Cuprind în ochii mei deschişi larg
frumuseţea tăcută a noilor locuri,
inima se emoţionează tremurător,
fiorul se apropie îndrăzneţ de buze,
deschizându-le într-un intim surâs .
M-a cucerit frumuseţea naturii
şi m-a îmbogăţit cu farmecul ei mereu proaspăt!