Lumini şi umbre

Fericirea aduce fărâme de lumină paradisiacă
în strălucirea intensă a irisului,
în dansul extatic al pleoapelor,
în simfonia armonioasă a ticăitului inimii.

Suferinţa atinge cu lacrimi sângerii
ochii inroşiţi de întunericul infernului,
schimonoseşte chipul cu urmele nefericirii,
dizarmonios răvăşeşte sentimentele.

Uneori suferinţa decantează umbrele,
curăţă inima de falsuri, de neînţelegeri,
lumina iubirii arde apoi mult mai aprins,
mai curat, multicolor, liniştit.

Din mii de cioburi te recompui zâmbind
tristeţea s-a furişat înapoi acoperită cu smoală,
gustul amar al umbrei se simte încă pe limbă.
Dulceaţa vieţii îmbibată de iubire ţi se întinde pe degete!