Un fel de alfabet

Se ordonează literele ca aripile de fluturi
după ascunsa armonie a muzicii inimii,
ochii se deschid să desluşească misterul liniilor
devenite rotunjime de curbe,
moliciune melodioasă de silabă,
catifelare prelungă de vers,
culoare pictată pe transparenţa sentimentelor.
"A" ţopăie vioi în două picioare legate,
deschide poarta să intre şi celelalte surate,
răsună plin între buzele largi.
"B" se mişcă greoi, grăsuţ
şi strigă grav, baritonal să i se acorde prioritate.
"C" se leagănă jucăuş, întrebând repetat,
fără să obosească vreodată "Ce?", "ce?"
"D" se apleacă bosumflat într-o parte,
aspiră în secret la plenitudinea lui "O",
rotunda deschidere a gurii.
"I"îşi ţipă ascuţit, din toţi plămânii, iubirea,
"T" dă din coatele-aripi să ajungă primul
la întâlnirea cu simplitatea lui "U"
pentru a forma în taină dragul meu cuvânt "TU".