luni, 17 ianuarie 2011

Declaraţie şoptită

Învie culoarea ochilor mei când te privesc,
iubite,
tresaltă cu diafan tremur pleoapele,
iluminate de surâsul îndrăgostirii sunt buzele,
ce te alintă cu săruturi fără număr.

Cu şoaptele aurii ale prafului de stele
şi cu albastrul senin al cerului
se umplu palmele mele atingându-te duios,
iubite,
catifeaua pielii se înfioară pe braţele deschise,
zâmbeşte a dor întregul trup.

Cu mirosul iubirii se îmbălsămează aerul,
inima dansează îmbujorată în miezul fiinţei mele,
sublim susură cântările de dragoste fără sfârşit,
închinate inimii tale, iubite!

5 comentarii:

  1. o poezie frumoasa
    caruia nu-i mai trebuie nimic
    decat un suflet sa patrunda in adancul ei
    si sa simta cu adevarat iubirea

    RăspundețiȘtergere
  2. da, sublima si adevarata iubire....
    tu, poet saten cu ochi albastri...bine ai venit prin taramul poeziei sufletului meu....

    RăspundețiȘtergere
  3. POEZIA TA IMI MANGAIE SUFLETUL...FELICITARI ! FRUMUSETEA SI PREAPLINUL SUFLETULUI TAU DARUIESTE SUFLETELOR NOASTRE ATATA BUCURIE SI CALDURA...MULTUMESC

    RăspundețiȘtergere