Atinsă de Brâncuşi

Aşa cum aţi văzut din afişul pe care-l pusesem pe blog, la antet, cu câteva zile în urmă, am realizat un spectacol omagial Brâncuşi, pe 19 februarie, la 135 ani de la naşterea lui. În aceea perioadă m-am impregnat de esenţele sculpturilor sale, am zburat sus, tot mai sus şi mai adânc pe aripile interiorizate ale Păsării lui Măiastre, am ascultat cântecul ei înalt, am tăcut în rugăciunea inimii la Masa Tăcerii lui, am învăţat noi valenţe ale Sărutului, m-am jucat cu Muzele şi cu D-rele sculptate de Artist...am avut sentimentul bucuriei că translatez în atelierul lui, în simplitatea vieţii lui, în dorul lui de Absolut...am avut senzaţia vie că mă aflu în prezenţa sa enigmatică, tăcută, că-mi ascultă bătăile inimii simţind astfel ce fel de operă o să iasă din elanul inimii mele...am fost emoţionată de măreţia Omului care a fost, de măreţia Sculptorului care este!

Acum, încă vrăjită de magia clipelor trăite în aerul propriu Artistului Brâncuşi , aşa cum l-au văzut ochii sufletului meu, scriu aceste versuri pentru el...

Aripă măiastră

Dizolvată mă simt în zbor,

în zborul Măiastrelor tale,

printre coloane şi strigăte de cocoşi

vestind trezirea.

Aripile mele bucuroase s-au scuturat de iarnă,

s-au deschis fremătătoare spre cerul

sprijinit pe nesfârşitul Coloanei,

au sărutat angelic Poarta,

s-au aşezat în taină la Masa Tăcerii,

pe clepsidra scaunelor.

Plutesc pe urmele adânci

ale paşilor tăi pe nisipul Eternităţii,

atinsă mi-e inima de fericirea zborului,

de esenţa zborului tău!

Mute întrebări

Cu ce fel de transfigurat ochi
mă priveşti când mă vezi?
Cât de bogată şi încăpătoare
e inima ta, izvor permanent de iubire?
Din ce aluat e plămădită mintea ta sclipitoare
uimită şi fascinată de profunda frumuseţe?
Întrebări ţes vraja îndrăgostirii în mine,
tăcute sunt buzele rostogolite prin săruturi.
Deşi mute sunt întrebările mele
tu mă asculţi în adâncuri de suflet
şi îmi răspunzi atingându-mă cu tandre,
fierbinţi şoapte.

În tăcerea rugăciunii...

Palme aşezate cuminţi sprijină capul aplecat,
în tăcerea rugăciunii.
Pleoape tremură sfioase,
izvor de lacrimi de dor sunt ochii rotunzi,
în tăcerea rugăciunii.

În genunchi ascult vibraţia psalmilor,
trăiesc blând clipa de taină,
în tăcerea rugăciunii.
Împreunată în zborul din inimă mă închin,
slăvesc prin versuri iubirea,
în tăcerea rugăciunii.

O rugăciune tăcută e respiraţia mea!

Flori îndrăgostite

Râd cu petale deschise spre albastru de suflet
florile îndrăgostite de mine, de tine,
de noi amândoi!

Parfumează cu dor de adâncuri de suflet
florile, îndrăgostitele,
în ale paradisului nuanţe colorează privirile,
florile îndrăgostite de mine, de tine,

de noi amândoi!

Iradiază iubire cu iz de veşnicie pe aripi de suflet

florile îndrăgostite de mine, de tine, 

de noi amândoi,

de Unul împreună!

Minune de femeie!

Ochii tăi, calzi şi blânzi
în paradis mă înalţă,
plutesc pe aripi de îngeri
privindu-te în suflet,
minune de femeie!

Mâinile mele se întind
cu dor spre tine,
îţi ating catifelarea trupului,
se îmbată cu rotunjimile tale,
minune de femeie!

Savoarea parfumului tău
mi-o prind, preţioasă podoabă,
în păr,
şoptesc de dragoste ameţitoare cuvinte,
răsună coruri de îngeri printre gemetele tale,
minune de femeie!

Râsul dragostei

Îţi privesc mirarea chipului
printre cascadele râsului
rostogolitor
peste palmele mângâietoare,
printre clopoţeii de râs inocenţi
scuturaţi cristalin spre buzele tale
pline de mine.

Împreună cu noi, îmbrăţişaţi,
râde lumina vibrând în fâşii
strălucitoare,
secundele se tăvălesc de râs
în minute vesele,
ploi de zâmbete picură râsul meu
pe braţele tale
pline de mine.

Râde dragostea
în toate celulele mele
îndrăgostite de tine.
Fericită te iubesc râzând!

În jocul iubirii

În jocul iubirii,
în dansul pasiunii picurată
fierbinte
în palmele împreunate,
între buzele noastre dornice,
căutându-şi deliciul săruturilor
m-am trezit atât de aproape de mine,
atât de profund adâncită
în miezul meu de linişte,
atât de atrasă în sorbul spiralei
de lumina aprinsă la capătul ei,
încât bucuria s-a unit cu tristeţea,
zâmbetul cu lacrimile,
tăcerea s-a îngemănat cu ţipătul,
plăcerea cu durerea,
fericirea s-a prelungit firesc,
întrepătrunsă cu umbrele opuse.
Tu surâdeai calm în mijlocul meu
sau eu mă îmbătam de extaz
în centrul tău,
în jocul divin al iubirii?