marți, 1 februarie 2011

În jocul iubirii


În jocul iubirii,
în dansul pasiunii picurată
fierbinte
în palmele împreunate,
între buzele noastre dornice,
căutându-şi deliciul săruturilor
m-am trezit atât de aproape de mine,
atât de profund adâncită
în miezul meu de linişte,
atât de atrasă în sorbul spiralei
de lumina aprinsă la capătul ei,
încât bucuria s-a unit cu tristeţea,
zâmbetul cu lacrimile,
tăcerea s-a îngemănat cu ţipătul,
plăcerea cu durerea,
fericirea s-a prelungit firesc,
întrepătrunsă cu umbrele opuse.
Tu surâdeai calm în mijlocul meu
sau eu mă îmbătam de extaz
în centrul tău,
în jocul divin al iubirii?

5 comentarii:

  1. Sufletul calatoreste, mereu in cautare, pana intalneste iubirea. De aceea, cand gasim iubirea, ne gasim si sufletul.
    Minunat poem,fremata viata in el, strafulgerata de iubire

    RăspundețiȘtergere
  2. Da e fffrumos! si deosebit
    Ai surpris esenta fbine si fplastic.
    Felicitari, curge poiezia in si prin tine!
    Iti doresc sa te implineasca din ce in ce mai mult, si prin tine pe cat mai multi cautatori...

    RăspundețiȘtergere
  3. "Eu ma îmbatam de extaz / în centrul tau,/ în jocul divin al iubirii." Cât de adevarat! Iubirea este o splendida uitare a tot ce ne inconjoara, este o traire la intensitati maxime, o rafinare a simturilor, o cautare a sinelui, o împlinire plenară.
    Un februrie plin de iubire! :))

    RăspundețiȘtergere
  4. ma bucur ca v-ati prins si voi, dragi mei, "in jocul iubirii"...

    RăspundețiȘtergere