Rotundul primitor al braţelor
înconjoară elegant,
trupul graţios al femeii,
plinul de lună sclipeşte mare,
argintiu,
aproape,
lângă zâmbetul lor.
Se zbate în valuri grăbite
marea
şi geme cerul de stele,
de aşa lună rotundă,
de atâta lumină,
de dragoste.
referitor la Brâncuşi, eu ştiam replica aceea în varianta: "eu aş vrea să creez aşa cum respir".
RăspundețiȘtergerecât despre poem, genial. Câtă iubire se mai risipeşte cu versurile tale...
mai bine spus...se revarsă ...spre lume...iubirea..
RăspundețiȘtergereda, cred ca asa e mai corect citatul...cum l-ai scris tu...