luni, 9 aprilie 2012

Invoc ploaia!



Chem ploaia
şi tunetele
şi fulgerele
să mă scuture de gri,
să mă trezească la viaţă,
să mă îndrăgostească!


Chem ploaia să mă ude până la piele
desprinzându-mă de mine,
de emoţiile mele intense,
de visele mele,
de umbre şi ceţuri,
de prejudecăţi zidite adânc în minte,
de păreri şi regrete.

 Invoc ploaia să mă decojească
de toate frunzele uscate,
să limpezească rănile,
să mă spele de aşteptări zadarnice,
să mă acopere cu petale parfumate,
să mă binecuvânteze cu perseverenţă.

Invoc ploaia să mă spele de mine,
să mă picure cu Mine,
să mă iubească aşa udă
de lacrimi de ploaie
cum sunt!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu