Luptătorul Luminii

Bărbatul, frumos şi iubitor
o privea cu ochi plini de transcendenţă.
Femeia, zâmbitoare şi caldă
cu inima deschisă îl sorbea din priviri.

Cu sutele ei de gânduri
se lupta el,
înarmat cu lumină;
razele soarelui se uneau mănunchi
în mâinile lui puternice,
armura ce-i acoperea cu broboane
trupul mişcător,
strălucea aurie,
iar privirea lui săgeta cu neclintire totul.
Învinse!
Mintea ei tăcu o vreme
surprinsă de aşa vitejie,
de sfânta pogorâre de lumină.

Femeia, liniştită şi frumoasă
îl privea fericită, iubindu-l.
Bărbatul, coloană de lumină
sub ochii ei se înălţa fericit, iubind-o!

Suntem ţesuţi din lumina iubirii!

Inimă, de Crăciun

Se ating cu aromă de psalmi
limbile clopotelor,
vântul înfiorat le poartă departe sunetul,
sfânt se respiră aerul rece,
lacrimi de dor curg îngheţate pe chip.

Palme aşezate cuminţi sprijină capul aplecat,
în tăcerea rugăciunii.
Pleoape tremură sfioase,
reverberează în inima caldă
cântecul clopotelor,
se bate toaca în miezul fiinţei mele,
îngenunchez înaintea bisericii trupului,
mă rog în faţa altarului sufletului.

Se aprinde lumina
în clopotniţă,
străluceşte privirea adâncită în rugăciune,
coruri bisericeşti cuceresc suflarea.

În genunchi ascult magia colindelor,

trăiesc blând clipa de taină a naşterii divine,
împreunată în zborul din inimă mă închin,
slăvesc prin versuri iubirea,
în tăcerea rugăciunii.

Iubire creşte în inima mea, lumina,
cu magia strălucitoare a albului mă atinge,
simfonia culorilor îmi mângâie palmele,
sacru răsună silabele începutului ei, în mine,
mă luminează lumina!

În ritmul clopotelor se răspândeşte iubirea!