Chemare!

Cu cerul m-am înveşmântat şi te chem!
Vino, iubitule, zburând printre secunde,
străbate anii, lunile, orele, moartea.
Vino, iubitule, cu zâmbetul tău şăgalnic şi cuceritor
revărsându-se din preaplinul inimii,
pluteşte pe aripi de fantezie
şi vino!
Sunt pregătită să intru în treierişul dragostei
împreună cu tine.

Aurie te chem cu glas nerostit!
Vino, iubitule, alergându-ţi paşii printre frunze,
străbate munţii, pădurile, livezile, toamna.
Vino, iubitule, cu soarele strălucind în vârf de munte
umplându-ţi privirea inimii,
smulge-te din rădăcinile pământului
şi vino!
Mă dor corzile sufletului de dor,
de un dor fără margini, aprins.

În rozul lotuşilor m-am îmbrăcat chemându-te!
Vino, iubitule, din depărtări, din vise,
străbate norii, spaţiul iluzoriu ce ne desparte, singurătatea.
Vino, iubitule, cu miezul de taină al cuvintelor tale inspirate
atent aşezate în prelungirea inimii,
dansează fericit printre versuri
şi vino!
Splendoarea şi bogăţia iubirii
ne aşteaptă!

Te chem, te strig, te rog,
vino!