Ploaie de petale de flori

Plouă cu petale de flori,
ninge cu fulgi parfumati,
desprinşi
de pe ramuri îmbrăcate în primăvară
de vântul încă rece al iernii agăţate de noi.
Pielea tânjeşte după atingerea soarelui,
privirile îl caută pe cer,
printre copaci înfloriţi,
printre degete feminine,
printre zâmbete.
Nu-i!
Doar nori, nori, nori...
Plouă cu petale părul meu lung
încălzindu-mi talia.
Mi-e frig de iarnă,
vreau soare pe faţă, pe mâini, pe buze.
Mi-e dor de muguri plesnind de verde,
de aroma primăverii mângâindu-mi nările dilatate de viaţă.
Mă plouă cu petale de pomi
ce s-au grăbit să înflorească
pe cuvinte,
pe gânduri,
pe suflet.
Prind viaţă versurile,
cântă păsări în ploaie poezia iubirii,
mi-e dor de soare,
mi-e dor de lumină!